|

În rândurile de mai jos este redată experiența trăită de Radu Moarcas, membru al Secțiunii SKV Sibiu, într-o aventură impresionantă în inima Himalayei.

Aventura în Himalaya începe la sfârșitul lui septembrie din capitala Nepalului: Kathmandu. Grupul nostru de 11 persoane (inclusiv cei doi ghizi locali) se îmbarcă de pe aeroportul internațional Tribhuvan într-un avion de mici dimensiuni, pe care, împreună cu bagajele noastre, l-am ocupat aproape în întregime. Micul avion urma să ne ducă paralel cu lanțul muntos, dezvăluindu-ne rând pe rând cele mai înalte piscuri din lume, culminând cu Everest, care este cunoscut local sub numele de Sagarmatha sau Qomolagma (8848 m).

După un zbor de numai 35 de minute, urma să aterizăm pe aeroportul considerat multă vreme cel mai periculos aeroport din lume: Tenzing-Hillary din Lukla (2800 m). Peisajul este de-a dreptul impresionant, pista fiind „agățată” deasupra unei prăpăstii, având doar 500 m lungime și o înclinație de 12 grade. Aceasta, până în urmă cu câțiva ani, nici măcar nu era asfaltată.

Imediat la coborârea din avion ne înconjoară atmosfera specifică localităților de munte, Lukla fiind străbătută de drumul pavat ce merge spre tabăra de bază încă de la ieșirea din aeroport. Totul este plin de culoare datorită zecilor de magazine cu suveniruri și materiale sportive, hoteluri și pensiuni, stupa (altarele budiste în formă de dom) și nu în ultimul rând roțile (cilindrii) de rugăciune pe care deopotrivă le rotesc în permanență atât localnici, cât și turiști pentru a le aduce noroc. Stupa și roțile de rugăciune le vom întâlni în diferite mărimi și forme pe tot parcursul traseului, la fel ca și mantrele inscripționate pe stânci și blocuri de piatră, ceea ce dă o atmosferă mistică întregului traseu. După ce traversăm așezarea, ajungem la punctul de control de unde se iau permisele de intrare în Parcul Național Sagarmatha.

De aici “ascensiunea” noastră începe cu o coborâre la 2600 m în valea râului Dhudh Kosi (râul de lapte – datorită culorii albe a apei) până la primul nostru popas în Phakding. Cazările noastre sunt în așa numitele “tea house”, care se află peste tot în șirul de localități presărate pe traseu până la tabăra de bază. Aceste pensiuni sunt extrem de primitoare și, chiar dacă pe măsură ce urcăm sunt din ce în ce mai simple — de la camere mari cu baie la odăi cu dușul afară, pentru care trebuie plătit separat, la fel ca și pentru încărcarea telefonului sau wi-fi — ele rămân curate, cu așternuturi proaspete și plăpumi groase (camerele nu au nicăieri încălzire). Singura sobă se află în sălile de masă, unde seara turiștii se adună să servească masa, ceai ginger–lemon–honey și să depene poveștile și întâmplările zilei.

De aici începe totuși urcarea, uneori accentuată, traseul fiind presărat cu șerpași ce cară greutăți impresionante – și care totuși ne depășesc de multe ori; catâri cu sărțanele imense, iar de la peste 3500 m întâlnim iaci cu blană groasă și coarne încovoiate. Drumul pavat cu bolovani străbate valea, traversând-o adeseori pe podurile tipice suspendate, împodobite cu panglici multicolore care se leagănă amețitor mult deasupra râului învolburat. Prima aclimatizare o facem în Namche Bazar la 3600 m – o localitate spectaculoasă, așezată în scobitura munților ca un amfiteatru. De aici urcăm în a treia zi până pe la 4000 m, la Hotel Everest View, unde luăm prânzul cu o priveliște impresionantă asupra piscurilor înzăpezite din zare, după care coborâm înapoi să înoptăm la același hotel.

Următoarea oprire o facem la Tengboche, unde se află și cea mai mare mănăstire budistă din Himalaya. Aici, după ce am luat parte la ceremonia religioasă, am avut parte de o experiență emoționantă în momentul în care s-a creat o breșă în nori și, în fața noastră, au apărut două dintre cele mai înalte piscuri montane din lume: Everest și Lhotse.

Deoarece ne aflăm în zona tropicală, în ciuda altitudinii, temperatura este de 20–25 de grade, și în general prima parte a zilelor a fost însorită, iar nopțile a plouat câteodată. Asta ne-a avantajat, deoarece în general mergeam 6–8 ore zilnic, apoi ne opream la cazare pentru odihnă și masă. Pentru că la aceste altitudini nu erau condiții de refrigerare a mâncării, am fost sfătuiți să nu consumăm carne. Cu toate acestea, mâncarea a fost excelentă chiar până sus, la ultimele cabane. Deci, două săptămâni am fost vegetarian, dar asta nu ne-a afectat. Peisajul se schimbă zilnic pe măsură ce urcăm, de pe versanții care ne flancau se scurgeau zeci de cascade, iar vegetația, uneori, era luxuriantă. Până la peste 4000 m sunt păduri, chiar de foioase, și o varietate mare de flori și arbuști.

A doua aclimatizare am făcut-o la 4400 m în Pangboche, care era străjuit de semețul Ama Dablam (6800 m). Iar drept în față se vedea tot mai aproape Lhotse (8516 m). De aici începea pășunea alpină, unde iacii erau în elementul lor.

Ziua a 7-a – „Final push”
Am trecut prin Gorakshep (5140 m), unde am luat prânzul, urmând să ne întoarcem acolo să înoptăm după ce am urcat pe Khumbu Icefall (ghețarul pe care se află Tabăra de bază Everest, la 5460 m). Bucuria, emoția, aerul rarefiat ne-au copleșit, dar am ajuns toți membrii grupului până la destinația noastră: Everest Base Camp.

Vremea s-a înrăutățit brusc și temperaturile au devenit negative, fapt care ne-a împiedicat a doua zi să urcăm pe vârful Kala Patthar (5644 m), așa că am fost cu toții de acord să începem coborârea. Personal, nu am simțit efectele altitudinii, cu toate că unii dintre colegi au avut dureri de cap, le-a curs nasul etc. Nimic grav, însă. Se întâmplă totuși ca unii turiști să fie duși la altitudini mai mici (Lukla) în stare critică. Elicopterele brăzdează în permanență cerul – 4-5 pe oră, aș zice.

 

La coborâre, care a durat 4 zile, 72 de ore a plouat non-stop, zi și noapte. Pe văi s-au pornit viituri care, pe alocuri, traversau poteca. A trebuit să trecem ținându-ne de mâini prin torente repezi, până la genunchi. An experience of a lifetime.

În final, am revenit cu bine în Lukla, unde zborurile fuseseră întrerupte 3 zile, și apoi în Kathmandu. That’s another story!

OM MANI PADME HUM

NAMASTE!

Comments are closed.

Close Search Window